Dacă sunteți confuz după ce ați citit titlul, nu vă speriați. Acest articol este pentru a vă ajuta să faceți distincția dintre munca prin cumul și cumularea de profesii (funcții). Cu regret, mulți angajatori, salariați și chiar specialiști în resurse umane pot greși în a alege cea mai potrivită soluție când decid munca prin cumul sau cumularea de profesii (funcții).

Iar pentru ca decizia pe care o veți lua să fie una potrivită și corectă din punct de vedere legal, fie că sunteți salariat sau angajator, este important să înțelegeți ce reprezintă fiecare noțiune și care sunt normele legale care le reglementează.

Ce reprezintă munca prin cumul?

“Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de muncă distinct” – definiția oferită de legiuitor la alin. (1) art. 267 al Codului muncii.

Care sunt particularitățile muncii prin cumul?

• Pentru a putea presta o altă muncă pe lângă cea de bază este necesar ca părțile (salariatul și angajatorul) să ajungă la un numitor comun privind clauzele contractului individual de muncă.
• Munca prin cumul poate fi prestată atât în cadrul aceleiași unități, cât și la o altă unitate.
• Angajarea prin cumul se efectuează fără a fi necesar consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază.
• Contractul ce urmează a fi semnat va purta denumirea de Contract individual de muncă prin cumul.
• Salariaţii care prestează muncă prin cumul beneficiază de un concediu de odihnă anual, plătit conform funcţiei sau specialităţii cumulate, care se acordă concomitent cu concediul de odihnă anual de la locul de muncă de bază.
• Înafară de temeiurile de bază de încetare a relațiilor de muncă, contractul încheiat cu salariatul care prestează muncă prin cumul poate înceta şi în cazul încheierii unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia, specialitatea sau funcția respectivă ca profesie, specialitate sau funcție de bază (art. 86 alin. (1) lit. s) Codul muncii).
• Totodată, angajatorul este obligat să-i achite salariatului, care prestează muncă prin cumul, plata unei indemnizații de eliberare din serviciu în mărimea salariului său mediu lunar, în legătură cu încheierea unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia (funcţia) respectivă ca profesie (funcţie) de bază.

Sunt interdicții în vederea prestării muncii prin cumul?

Anterior, interdicția de a cumula funcția de administrator (director, conducător) cu o altă funcție a creat multe bătăi de cap pentru mediul de afacere. De aceea, s-a mers pe excluderea prevederilor care stipulau că “conducătorul unității nu poate să presteze muncă prin cumul la o altă unitate sau să cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu excepțiile prevăzute de legislația în vigoare”.

În prezent, această restricție a rămas doar pentru conducătorul unității de stat, inclusiv municipale, sau al unității cu capital majoritar de stat care nu poate să presteze muncă prin cumul la o altă unitate sau să cumuleze funcții la unitatea pe care o conduce, cu anumite excepții și nu poate să facă parte din organele care exercită supravegherea şi controlul în unitatea pe care o conduce.

Ce reprezintă cumularea de profesii (funcții)?

Noțiune de cumulare de profesii (funcții) este definită la art. 156 alin. (1) al Codului muncii, și anume “salariaților care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinesc, la aceeași unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcție) sau obligațiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiți de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de prezentul cod), li se plătește un spor pentru cumularea de profesii (funcţii) sau pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent)”.

Care sunt particularități cumulării de profesii (funcții)?

• În cazul cumulării de funcții nu se semnează un Contract individual de muncă separat însă are loc modificarea Contractului de muncă de bază.
• Cumularea de profesii (funcții) se realizează prin acordul reciproc între salariat și angajator, pornind de la considerentul că o astfel de cumulare duce la schimbarea condițiilor de retribuire a muncii, fapt ce se admite prin semnarea de către părți a unui acord suplimentar.
• Actele care urmează a fi întocmite sunt: Acordul de cumulare  a funcțiilor și Ordinul angajatorului privind modificarea contractului individual de muncă.
• Retribuirea muncii este numită spor, iar limita cuantumului este stabilit de părți, dar nu poate fi mai mic de 50 la sută din salariul tarifar (sa­lariul funcției) al profesiei (funcției) cumulate;
• Mărimea concretă a sporului pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent se stabilește în funcție de volumul real de lucrări executate, dar nu poate depăși 100 la sută din salariul tarifar sau de funcţie al salariatului absent.

Cu titlul de informare! Este important de reținut că durata timpului de muncă nu poate depăși 40 de ore pe săptămână, fiind aplicabilă atât în cazul muncii prin cumul cât și în cazul cumulării de profesii (funcții). Angajatorul nu este în drept să solicite de la salariat prestarea unei munci care nu este stipulată în contractul individual de muncă.

www.bizlaw.md