Un cercetător de la Universitatea din Michigan consideră că interviurile de angajare sunt inutile, pentru că nu permit evaluarea corectă a performanțelor potențiale ale unui candidat, pe termen lung. El crede că, atunci când alegi candidatul potrivit, e mai bine să te bazezi pe performanțele anterioare de la școală sau de la fostele locuri de muncă, decât pe o discuție nestructurată de 30 de minute.

Pe parcursul procesului de recrutare, o dată trecută etapa CV-ului și a scrisorii de intenție, urmează invariabil interviul de angajare. O greșeală, spune Richard Nisbett, profesor de psihologie socială la Universitatea din Michigan, într-un articol publicat în cotidianul britanic The Guardian.

Autor al unei cărți intitulate „Mindware, Tools for Smart Thinking”, profesorul subliniază în articol că un astfel de proces este ilogic: „Numeroase studii arată în ce măsură o întâlnire nestructurată de 30 de minute e practic lipsită de orice interes când vine vorba de prezicerea performanțelor unui candidat pe termen lung, oricare ar fi criteriile care au fost examinate. Șansele să alegi cel mai bun candidat în urma acestor interviuri sunt doar cu puțin mai mari decât dacă ai da cu banul. Singura modalitate să nu cazi în capcana subiectivității unei singure discuții este legea numerelor mari” (care demonstrează că un eșantion este reprezentativ pentru o realitate pe măsură ce devine mai mare, altfel spus- că ar trebui să ai numeroase interviuri cu o singură persoană înainte să-i apreciezi valoarea). Acestă lege arată că interviurile, așa cum se fac în prezent, sunt insuficiente, deci inutile.

Rezultatele școlare, performanțele anterioare și scrisorile de recomandare ale foștilor angajați sunt, potrivit cercetătorului, indicii mult mai serioase pentru evoluția viitorului angajat. Acestea permit, spune el, obținerea unor șanse de 65-75% de a alege cel mai bun candidat. „Un interviu reprezintă un prea mic eșantion al comportamentului global al candidatului, în timp ce referințele rezumă un număr mare al fațetelor acestui comportament”, explică Richard Nisbett.

În plus, cercetătorul afirmă că forma pe care o îmbracă interviurile favorizează în mod semnificativ persoanele extrovertite. Or, atrage el atenția, „pentru mare parte din locurile de muncă, faptul că ești extrovertit nu reprezintă o calitate necesară”. Cercetătorul adaugă: „Recomandarea mea este să nu mai organizați interviuri deloc, dacă nu dezvoltați un protocol cu ajutorul unui specialist, bazat pe o analiză precisă a ceea ce căutați la un candidat”. Odată acest protocol stabilit, trebuie aplicat în mod riguros la fiecare interviu. Definirea unui astfel de protocol este mai dificilă decât s-ar crede, dar merită, concluzionează el.

www.bani.md